Multe vise si putine informatii m-au condus pe drumul asta, ca de altfel pe orice provincial care spera la notorietate si puternicia unei institutii de invatamant. Si, in mod evident, cum acum 4 ani de zile cel mai cosmopolit si “in trend” concept universitar era dat de publicitate si noile media, comunicare institutionala si relatii publice, m-am inscris plina de euforie si motivatie la una dintre cele mai elitiste institutii de invatamant de atunci, fosta scoala de partid, Stefan Ghoerghiu care, printr-o rebranduire pe o fata mai umana, a devenit Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative.
Portofoliul facultatii, valorile sale occidentale de interactiune permanenta si sprijin pedagogic neconditionat m-au facut cel putin 3 ani de zile sa cred ca am facut alegerea corecta. Inca cred asta. Prin SNSPA am fost obligata sa-mi asum concepte fundamentale in filosofia culturii, istoria culturii romane moderne, comunicare politica, iar numele sonore ale unora dintre cadrele didactice SNSPA m-au facut sa resimt critic cele 5 milenii de amanipulare la care am fost supusi chiar daca am fost acuzata de o vanzatoare de carti ca undeva cele 5 milenii dau cu rest :”de unde 5 domnisoara, nu erau doua?”
Totusi primele experiente profesionale aplicate m-au facut sa ajung la o concluzie pe marimea si maretia profilului pe care l-am adoptat. Profesionalismul este inlocuit de “networking”, sau conform unor anunturi de aangajare ce apartin unora dintre cele mai prestigioase companii multinationale, jucatori importanti pe piata tertiara romana, “detinerea unei retele de cunostinte stabile in domeniul politic/juridic/econimic” si, sunt convinsa ca lista ar putea continua in terenul altor fielduri informative, ridicate acum la rang de “knowledge”: fashion, lifestyle etc. etc.
Relatiile publice interrvin in cazul comunicarii cu media si comunitatile direct implicate in activitatea unei organizatii. Sarcina unui om de comunicare este aceea de propaga o imegine pozitiva a organizatiei in fata tuturor publicurilor sale care, de la Bernstein incoa, nu se mai reduc la consumatorii finali si comuniatatea media, ci la intregile grupuri de interese care au un cuvant greu asupra activitatii aceleasi oragnizatii si carora li se acorda interventii masive de lobby sau mai pe ramaneste, protocoale si bartere.
Tinerii profesionisti pot reclama acest know-how in terenul relatiilor interumane, avantajelor psihologice iar profesionalismul lor merge mana in mana cu acea retea de cunostinte pe care incep sa o contureze in momentul in care reprezinta o entitate organizationala notorie. Ca o concluzie, pentru toate organizatiile care au astfel de pretentii “profesionale”: “Maturizati-va si acceptati profesionalismul in termenii sai initiali!!!!”