Sunt ambivalentă. Nu eu ca persoană ceea ce ar indica în mod generic nerepetitivitate şi ar transforma postul ăsta într-un auto-portret reflexiv şi plin de adjective: eu ca om sau eu şi voi sau noi sau eu ca şi voi.
Sunt un construct foarte paradoxal şi mă lovesc de asta isteric şi trist în fiecare zi şi reuşesc să dau dracului acel echilibru pe care mi-l gândesc în fiecare noapte, tot atunci când mă gândesc oricum de mâine va fi altfel, voi fi mai bună, voi încerca să ascult şi mai ales să înţeleg, nu-mi voi mai baza întreaga viaţă pe logica momentului sau în fine orice altă proiecţie care mă lasă să dorm până dimineaţa când îmi voi începe ziua la fel de obosită, de egoistă, de reactivă.
Mă gândeam la pofta mea de cafea de acum şi mă gândeam că îmi doresc să fie latte. Treceam prin cameră şi mă gândeam cât de draguţ ar fi să-mi pot picta pereţii...în orange. Da ar putea s-o facă altcineva dar mi-aş dori s-o fac eu. Şi voi...vă îndoliaţi permanent cu o tensiune, o idee ruptă de context, o singură idee, mai multe idei cu aceeaşi substanţă...mă chinui în fiecare zi să-mi amintesc...vâd mâinile care ar fi putut să-mi construiască lumea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu