sâmbătă, 10 ianuarie 2009

London Calling

De mică m-am simţit atrasă de Anglia şi de aerul ala de aristocraţie şi autosuficienţa care pluteşte peste tot şi din caractere, străzi, clădiri..Ma gândesc la câte mistere şi paradoxuri pot coexista în acel loc marcat de libertinaj, disciplină şi umbră victoriană. Citeam pe blogul unei prietene de promisiunea unui revelion în Paris. Am început să-mi fac planuri deşi cele 19 ore ale ei se transformau în săptămânile mele. Cred că fiecare loc poate fi supus tehnicii adjectivului, iar pentru mine Londra înseamnă liber şi totuşi dependent, aristocrat şi promiscuu, galben si gri..

Daca ar trebui s-o descriu în imagini, Londra e:


Bangface Weekender: un festival de tehno la care trebuie sa ajung, în teorie ăsta e motivul care ne mişcă până acolo..

National Gallery dorinţa inspirată de toate ghidurile turistice care mi-au trecut prin mână până acum.


Science Museum pentru câ mâ inspiră oamenii care au cucerit lumea.



Cafeneaua Bloomsbury Îmi amintesc de ea de când eram mică şi e cam singurul lucru pe care mi-l mai amintesc în afara de Webmister Abbey.



Keane şi Somewhere only we know


2 comentarii:

  1. london, i love you - replica din film se potriveste foarte bine si postului tau. N-am ajuns acolo, dar imi doresc foarte tare si chiar daca se spune ca englezii nu sunt cei mai ospitalieri oameni si vremea in Anglia te deprima, tot liceul meu am vorbit despre Anglia, despre cultura lor, despre cuceririle lor, despre maretia lor, despre huliganism si elitism, despre conservatorism si inovatie, despre shakespeare, keats, daniel defoe, virgina woolf...merita vazuta ..chiar si pentru cei 4 ani din viata petrecuti intr-o lume englezeasca din carti, harti si profi.

    RăspundețiȘtergere
  2. Tu stii ce spun. N-are cum sa nu te prinda, plus ca sunt convinsa ca e mult mai mult de atat, de literaturi si muzica si cultura. Are vibe-u ala pozitiv. Pentru mine cel putin.

    RăspundețiȘtergere