De mică m-am simţit atrasă de Anglia şi de aerul ala de aristocraţie şi autosuficienţa care pluteşte peste tot şi din caractere, străzi, clădiri..Ma gândesc la câte mistere şi paradoxuri pot coexista în acel loc marcat de libertinaj, disciplină şi umbră victoriană. Citeam pe blogul unei prietene de promisiunea unui revelion în Paris. Am început să-mi fac planuri deşi cele 19 ore ale ei se transformau în săptămânile mele. Cred că fiecare loc poate fi supus tehnicii adjectivului, iar pentru mine Londra înseamnă liber şi totuşi dependent, aristocrat şi promiscuu, galben si gri..
Daca ar trebui s-o descriu în imagini, Londra e:
Bangface Weekender: un festival de tehno la care trebuie sa ajung, în teorie ăsta e motivul care ne mişcă până acolo..
National Gallery dorinţa inspirată de toate ghidurile turistice care mi-au trecut prin mână până acum.
Science Museum pentru câ mâ inspiră oamenii care au cucerit lumea.
Cafeneaua Bloomsbury Îmi amintesc de ea de când eram mică şi e cam singurul lucru pe care mi-l mai amintesc în afara de Webmister Abbey.
"I know my fate. One day my name will be associated with the memory of something tremendous--a crisis without equal on earth, the most profound collision of conscience, a decision that was conjured up against everything that had been believed, demanded, hallowed so far. I am no man, I am dynamite." Friedrich Nietzsche